miercuri, 18 aprilie 2012

Un albastru care doare


Ratacita printre stanci ,
Mangaiata-ncet de valuri ,
Eu visez ca ma saruti .


Buzele sarate ard ,
Alge se-mpletesc in paru-mi
Rascolind nisipul cald ,
Suspendat deasupra marii .

Cat de draga mi-e fantasma ,
Zambetului tau fluid,
Lunecand din amintire
Peste trupul ravasit .


Mi se-ncolacesc in simturi ,
Clocotind in asteptare ,
Ramasitele –nserarii…
Si-un albastru care doare.


Nimeni nu-mi simte prezenta
Izolarea-mi face bine ,
Linia de orizont,
Ma desparte-acum de tine .

Altfel totu-i armonie.
Pasari albe trec in stoluri ,
Intre noi …si vesnicie .

anett-g