joi, 19 aprilie 2012

Iubita mea – lumina mea albastră


Iubita mea – lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău –
Cer presărat, intens, cu praf de stea –
Lin înveleşte-n doruri lutul meu
Ce-i rece şi sleit, iubirea mea!

Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce şi aprins aleanul lor –
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.

Tu nici nu ştii, măcar, azurul meu,
Cum te privesc – şi obraznic şi curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău –
Lasciv şi inocent e, totodat’!

Când mă săruţi, gingaş, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori –
E-un simţământ neînţeles, ciudat.

Cum se revarsă-n noapte ploi de stele –
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele –
Eşti tu, iubito-n braţe când te prind.

Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în fiinţa mea –
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Şi mi-a căzut în cap un ciob de stea!

Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociţi
Şi sunt cuprins de-o disperare grea –
Căci ani şi oameni ne ţin despărţiţi.

Deci, ce eşti tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroşat
Şi-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru – când nu e înstelat.

Iar gândurile tale trec prin mine –
Adesea pleacă, dar mai des rămân…
Şi –ntinerit, simt când îţi este bine –
Când nu ţi-e bine – mă simt trist, bătrân.

Iubirea mea, lumina mea albastră –
Noi, împreună, n-o să adăstăm…
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Şi nu ni-i interzis ca să visăm…


Boris Ioachim

IUBITA MEA, MĂ CREZI ?

Priveşte acum-a, marea,
Iubita mea, ce crezi?
Căci marea e albastră,
Dar valurile verzi?

Priveşte, acum-a cerul,
Iubita mea, ce crezi?
Că cerul e albastru,
Dar stele sunt verzi?

Priveşte acum la mine,
Iubita mea, ce crezi?
Să ştii că sunt cu tine,
Deşi tu nu mă vezi.

Priveşte acum iubirea,
Iubita mea ce crezi?
E cât nemărginirea
Ai grijă să n-o pierzi.

Priveşte acum la tine,
Iubita mea ce crezi?
Eşti mândră şi frumoasă
Privirea îmi dezmierzi.

Priveşte nemurirea,
Iubita mea ce crezi?
E stearpă fără tine...
Iubita mea mă crezi?


Cătălin Ciorbă 



miercuri, 18 aprilie 2012

In patul meu albastru

In patul meu albastru
Ma-ntind si te-as primi,
Stralucind ca un astru
Sarutul ti-as sorbi.

Flori albe,grau in preajma
Si carti cu poezii,
Iubirea ma indeamna
Sa sper-ceasuri tarzii.

Un felinar clipeste
Valsand pe partituri,
Sufletu-mi te doreste
Aproape in saruturi.

O,dragostea mea dulce
Iubirea mea de vis,
Doar tu imi poti aduce
Clipe ca-n paradis.

Nu-ntarzia,hai,vino
De dorul tau suspin,
Sa te admir,iubito
Si-n brate sa te tin.

Dan LucianCorb


Un albastru care doare


Ratacita printre stanci ,
Mangaiata-ncet de valuri ,
Eu visez ca ma saruti .


Buzele sarate ard ,
Alge se-mpletesc in paru-mi
Rascolind nisipul cald ,
Suspendat deasupra marii .

Cat de draga mi-e fantasma ,
Zambetului tau fluid,
Lunecand din amintire
Peste trupul ravasit .


Mi se-ncolacesc in simturi ,
Clocotind in asteptare ,
Ramasitele –nserarii…
Si-un albastru care doare.


Nimeni nu-mi simte prezenta
Izolarea-mi face bine ,
Linia de orizont,
Ma desparte-acum de tine .

Altfel totu-i armonie.
Pasari albe trec in stoluri ,
Intre noi …si vesnicie .

anett-g

marți, 17 aprilie 2012

Când noaptea culcă lumea.....

Când noaptea culcă lumea
bătând din aripi bleu,
pier clipele de-acuma
ca tu să fii mereu,

asemănând c-o rază
adusă de fereşti,
cum ieri ai fost frumoasă
la fel şi azi de eşti.

Repetrecând prin viaţa
acestei vieţi de foc
visarea şi dulceaţa
pieritului noroc-

un leagăn îndurării
din suflet în priviri,
în nilurile mării
înalte străluciri

ce-nchid ca moartea ochii
de somnul cel mai greu,
te depărtez... m-apropii
orbit de tine eu...

Octavian Clement