Când noaptea pătimaşă ne bate la fereastră
Eu te-aş ruga, Iubite, fereastra s-o deschizi..
S-acaparăm în suflet, întreaga bolt' albastră
Uitând măcar o clipă, de ..."vrăjitori perfizi".
Pe marginea ferestrei, să se aşeze...Luna.
Clipa din noi, vräjită, în vers s-o scăldăm!
Să domolim din visătoare suflete, furtuna!
Intr-un ocean de stele ca-n vis să înotăm.
Auzi oare Iubite tăcutul...Univers?
Simţi inima cum bate într-un ritm de dor,
Cînd ţi-ascult chitara, cu-al tău dulce vers?
Pe ale tale braţe aş vrea acum să zbor
Să mă înalţ la stele şi să-ţi aduc în dar
Albastrul viu din ele...în noapte să ţi-l dau.
Stinge-mi Iubite focul din inima cu jar!
In visul meu albastru...acum am să te iau.
D. Theiss
