Visez in ALBASTRU.......: Luna albastra....

vineri, 15 iulie 2011

Luna albastra....

Nocturnă

În noaptea-aceea luna părea un cap de mort
Tăiat de ghilotină şi aruncat in Mare -
Un cap purtat de valuri şi-n marşuri funerare
Rostogolit spre farul ce scânteia in port.

În noaptea-aceea luna părea un ghem de sfoară
Scăpat din mâna dreaptă a celui care-n viaţă
Te leagă, te dezleagă, te iartă şi te-nvaţă
Cum poţi ieşi din iarnă, intrând în primăvară.

Şi-n noaptea-aceea luna părea un chihlibar
Desprins din cingătoarea lui Crist, care murise
Ca să-nvieze iarăşi din somnul fără vise,
Sanctificându-şi crucea rămasă pe Calvar!...

poezie de Ion Minulescu

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre culori. În general, natura nu înfățișează albastrul decât alcătuit din transparență, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur și rece.

Albastrul este cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului.

Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihna terestră și de mulțumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră.

Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc.

În budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Vairochana, a Înțelepciunii transcendente, a potențialităților și, simultan, a vacuității, a cărei posibilă imagine este aceea a imensității cerului albastru. Lumina albastră a Înțelepciunii lui Dharmadhatu (lege sau conștiință originară) are putere orbitoare, dar ea este cea care deschide calea Eliberării.

ALBASTRU

Albastrul este culoarea sensibilitãtii, receptivitãtii, detasãrii, tolerantei, generozitãtii.

Pentru egipteni, care adesea vopseau plafonul templelor în albastru, era indiciu de pace si armonie.
Pentru druizi semnifica adevãrul.
Primii crestini îl asociau sentimentelor pioase, albastrul deschis fiind emblema pãcii si a cumpãtãrii.
În traditia ocultã el este legat de sentimentul de devotiune si de misticism religios.

Albastrul simbolizeazã aspectul feminin si intuitiv al fiintei umane.
Este YIN - principiu feminin.
Stimuleazã echilibrul interior, receptivitatea si compasiunea.

Este culoarea spiritului, a intelectului, a transparentei si a adevãrului.

1 - Albastrul deschis reprezintã un ideal romantic, tandretea, sentimentele filtrate prin intelect.
2 Albastrul inchis simbolizeaza misterul, inconstientul.
3 - Inspirã calmul, armonia, meditatia, pacea.
4 - Reveleazã vointa personalã sau Vointa Divinã.
5 - Culoarea trãirilor spirituale sau religioase.
6 - Are atribute vindecãtoare.
7 - Stimuleazã energia femininã, ajutându-ne sã fim mai receptivi, sã ne abandonãm cu mai multã usurintã, sã fim mai sensibili si sã ne exprimãm cu mai multã naturalete sentimentele.