vineri, 15 iulie 2011

Sunt...


prelungirea degetelor tale…
Sunt ochii
care veghează infinitul din tine…
Sunt cuvântul nespus
şi gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...
Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...
Sunt pleoapa
care îţi închide
universul...
Sunt mâna cu care
mângâi stelele…
Sunt gândul tău de seară
gemând de patimi
neştiute...
Sunt talpa care
îţi sărută umbra...
Sunt...
atât
de
TU
încât
sufletele noastre
se îneacă
în acelaşi
abis
de lumină...
Sunt cântecul de cocori
rămaşi
în toamna asta
uitată
de lume...
Sunt sâmburele tău
de adevăr
sau...
de otravă...
Sunt gustul
buzelor tale...
dulci-amărui...
Sunt minunea
născută
în palma ta
întinsă
pentru ultima oară
la margine de drum...
vietii,
iubirii,
mie...
poezie de Lelia Mossora