joi, 8 septembrie 2011

EU NU VĂD,IAR TU,N-AUZI...

EU NU VĂD,IAR TU,N-AUZI...

De undeva, din zarea-albastră
Un gând hoinar şi obosit
Mi s-a prelins lângă fereastră
Şi într-o lacrimă-a murit...

A stat acolo, amintire,
A ceea ce a vrut să fie...
Dar eu, ne-având de dânsul ştire
Nu i-am simţit căldura vie...

A stat acolo, pân-aseară
Când gândul mi-am trimis hai-hui..
Era târziu şi era vară...
Şi...n-aveam gându-mi, cui să spui...?!

Şi-n noapte, îmi vedeam visarea
Gătită-n strai de adevăr,
Iar gându-mi, îşi scria cântarea
Pe flori de nufăr şi de măr...

Visam, gândeam şi stam uitată
Şi drumul gândului vegheam...
Când, l-am zărit infrigurată,
Izbindu-se de al tău geam...!

Dar geamul tău, era-ncuiat!
Să-ţi intre-n casă, n-a putut
Şi s-a topit înlăcrimat...
Puteai să-l vezi, dar...n-ai ştiut...!

În casă, m-am întors cernită
Plângându-mi gândul ce-a murit...
Lângă fereastră, stam mâhnită
Şi-o lacrimă, mi-am rătăcit

Pe umbra gândului din zare
Care-a murit la geamul meu...
Iar amintirea lui mă doare
C-a plâns, aşa cum plâng şi eu...

.....Iar tu, la rândul tău vei plânge
Gândirea-ţi ne-nţeleasă când
Lumina ei, în van s-o stinge
Şi-oi sta şi tu, la geam, plângând...

Distraţi, şi prea grăbiţi suntem
Iar gândul nostru, dor pribeag,
E ars de-un păcătos blestem!
Şi ne-nţeles, ne moare-n prag...

Şi-apoi, ne plângem părăsirea
Nefericiţi, dar foarte surzi...!
Cerşim un gând! Cerşim iubirea....!
Dar...eu nu văd, iar tu n-auzi...

Lucia Secoșanu